Posts
Am tras cât am putut de mine şi am reuşit să ajung la cabană, cu furtuna în spate. Am băut un ceai cald şi m-am îndreptat către Sfinx, de data asta trecuse furtuna iar soarele apăruse. Am ajuns la Sfinx, acolo unde nu erau foarte mulţi turişti, aşa că am profitat şi am reuşit să fac o poză Sfinxului fără oameni.
La întoarcere am coborât cu telecabina şi mi-am reluat drumul către Bucureşti.
Ce-i cu "Petre Margineanu" pe fotografii?
ReplyDeleteAcesta este numele meu, am zis ca la fotografiile ce nu fac parte din categoria "locuri uitate", sa-mi pun numele.
DeleteFrumos, frumos !
ReplyDeleteAr merita sa cauti tunelurile alea de dedesupt despre care se vorbeste atata !
iti dai seama ca daca ar exista tunelurile alea probabil ar fii pazite maxim, dar merita sa iti risti libertatea pentru asa o experienta, desigur aici apare si faza aia ca poti fii omorat daca stii prea multe
DeleteAi mare dreptate, intradevar poti sa fii omorat din greseala de o stanca de orice altceva, "din pura intamplare", ca stii prea multe. In legatura cu tunelurile, parerea mea este ca sunt foarte bine ascunse, nu neapart pazite (sau cine stie?) , dar daca ar fi paza ar da de banuit mai ales undeva la munte. In Bucuresti, spre exemplu sunt pazite de un amarat de paznic (vorbesc serios) si ma refer la adaposturi mari din capitala.
Delete