Explorarea urbana, legende si tuneluri

Explorarea urbana este un mod de a te elibera de tine insuti pentru foarte multi tineri.Multi dintre tineri fac acest lucru pentru a-si exprima teribilismul “, foarte corect. Daca te uiti pe site-urile despre explorari urbane din strainatate vei observa un respect imens fata de locul vizitat.

Cateva zicale ale exploratorilor:

·         Nu lua nimic decat fotografiile.

·         Nu lasa nimic in urma decat urmele de pasi.

In ultima vreme am invatat ca daca nu cauti nu gasesti. De exemplu unele cladiri parasite sunt foarte greu de gasit. Cele mai frecvente edificii vizitate sunt  bateriile si forturile din jurul Bucurestiului, deoarece  intrarile in acestea deseori sunt usoare si nepericuloase. Multi nu se incumeta sa  intre intr-o cladire darapanata si subreda, de aceea exploratorii urbani sunt foarte respectati  dar si criticati, deoarece isi risca viata scotand la lumina istoria si importanta edificiului. Un explorator urban trebuie sa isi asume intotdeauna responsabilitatea pentru ceea ce face.

In Bucuresti explorarea urbana este practicata de multi oameni , dar poate un sfert din aceste persoane  o fac cu pasiune si dragoste pentru tot ceea ce inseamna urban. Trebuie sa cunosti  niste reguli, trebuie sa fii rapid in gandire si in miscare, trebuie sa iti dai seama care iti sunt pericolele si mai trebuie sa fii atent sa nu fii vazut, foarte important. Deoarece in Romania “cum ai sarit gardul cum esti considerat infractor”.

Am mai invatat ca Bucurestiul e plin de surprize si nu este doar un oras murdar, aglomerat si poluat cu o infrastructura scazuta, este un oras cu o istorie deosebita si asta trebuie sa inteleaga toti cei care locuiesc in acest loc si cei din afara. De exemplu, nu multa lume stie ca in  buturuga din parcul Cismigiu exista (poate) o intrare in tunelurile de sub acest oras. Legendele urbane vorbesc  despre foarte multe tuneluri.Singurul tunel pe lista monumentelor istorice este Tunelul de refugiu  de la conacul Golescu Grant, construit in 1870.

Se spune ca sub Piata Revolutiei exista o retea de tuneluri prin care se circula cu barca, culoare de betoane cu latimea de 2 metri, prin care curge un rau subteran cu adancimea de 1 metru.

"Militarii care au intrat în subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat al României, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoraş şi căpitanul Nicolae Grigoraş, de la unitatea specială de luptă antiteroristă. Ei au intrat în aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, împreună cu un grup de genişti şi pirotehnişti”, explică muzeograful Dan Falcan.
Conform relatării militarilor, la subsolul clădirii au găsit un tunel, nu prea lung, care coboară într-un fel de cazarmă. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducînd chiar pînă la etajul II al clădirii.
Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncăr mai larg, la 7 metri adîncime. Se trece, apoi, de o uşă blindată şi se ajunge la un apartament spaţios, la adîncimea de 9 metri. Militarii au căutat, apoi, camera în care se afla sistemul de ventilaţie şi s-au trezit pe un nou culoar. După ce au străbătut aproximativ 30 de metri, au găsit o nişă cu o ladă mare, în care erau 16 bărci din cauciuc, cu pompe de umflare. După alţi 20 de metri, militarii au observat că pereţii tunelului au altă culoare, sunt mai noi şi sunt acoperiţi cu un fel de răşină sintetică. După încă 10 metri, culoarul se înfundă. Chiar la capăt se afla un piedestal din lemn pe care era aşezat un capac de WC. Au ridicat capacul, iar sub el au găsit un chepeng de fier. L-au ridicat şi au găsit… un rîu cu apă curată, care curge într-o matcă artificială din beton. Are lăţimea de cca. 1,5 metri şi adîncimea de aproximativ 1 metru. Rîul se află cam la 12 metri sub platforma Pieţei Revoluţiei.
Cele 16 bărci erau folosite, de fapt, pentru această cale de navigaţie. Albia amenajată are pe lateral bare metalice făcute pentru oprirea sau impulsionarea bărcilor. “În opinia militarilor, rîul secret duce către unul dintre lacurile din afara oraşului, în nord, şi Dîmboviţa, în sud-est”, subliniază Falcan. Ofiţerii au vorbit, însă, de existenţa unui alt canal similar, la capătul unui alt tunel, precum şi de un sistem de inundare a labirintului, pe secţiuni.
În cazul în care un eventual fugar e urmărit, el poate inunda porţiuni de tunel în spatele lui, pentru a-i opri pe urmăritori. A mai fost găsită o gură de ieşire din labirint în curtea interioară a fostului CC, de unde, printr-o reţea de canale, se poate intra în canalizarea oraşului, de unde se poate ieşi către Dîmboviţa. Reţeaua are guri de ieşire în Palatul Regal, Biserica Kretzulescu şi Magazinul Muzica. “În urma unor cercetări ulterioare a reieşit că ramificaţiile subterane au corespondenţă cu circa 80 de obiective din Bucureşti, cum ar fi clădirea ASE, Casa Enescu, Opera Română etc. Subliniez, relatările sunt ale unor ofiţeri din cadrul Armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neagă existenţa acestor căi de navigaţie secrete."

Urmatorul reportaj este facut de televiziunea franceza.Filmul ne arata reteaua subterana de tuneluri in care s-ar fi putut refugia "luptatorii Securitatii", politia secreta a regimului, dupa fuga dictatorului.

   
     Vidéo Ina - Les souterrains de Buc | Decalz by rcristea (vodpod) on Lockerz


Partea a II-a