Explorarea urbana, legende si tuneluri

Explorarea urbana este un mod de a te elibera de tine insuti pentru foarte multi tineri.Multi dintre tineri fac acest lucru pentru a-si exprima teribilismul “, foarte corect. Daca te uiti pe site-urile despre explorari urbane din strainatate vei observa un respect imens fata de locul vizitat.

Cateva zicale ale exploratorilor:

·         Nu lua nimic decat fotografiile.

·         Nu lasa nimic in urma decat urmele de pasi.

In ultima vreme am invatat ca daca nu cauti nu gasesti. De exemplu unele cladiri parasite sunt foarte greu de gasit. Cele mai frecvente edificii vizitate sunt  bateriile si forturile din jurul Bucurestiului, deoarece  intrarile in acestea deseori sunt usoare si nepericuloase. Multi nu se incumeta sa  intre intr-o cladire darapanata si subreda, de aceea exploratorii urbani sunt foarte respectati  dar si criticati, deoarece isi risca viata scotand la lumina istoria si importanta edificiului. Un explorator urban trebuie sa isi asume intotdeauna responsabilitatea pentru ceea ce face.

In Bucuresti explorarea urbana este practicata de multi oameni , dar poate un sfert din aceste persoane  o fac cu pasiune si dragoste pentru tot ceea ce inseamna urban. Trebuie sa cunosti  niste reguli, trebuie sa fii rapid in gandire si in miscare, trebuie sa iti dai seama care iti sunt pericolele si mai trebuie sa fii atent sa nu fii vazut, foarte important. Deoarece in Romania “cum ai sarit gardul cum esti considerat infractor”.

Am mai invatat ca Bucurestiul e plin de surprize si nu este doar un oras murdar, aglomerat si poluat cu o infrastructura scazuta, este un oras cu o istorie deosebita si asta trebuie sa inteleaga toti cei care locuiesc in acest loc si cei din afara. De exemplu, nu multa lume stie ca in  buturuga din parcul Cismigiu exista (poate) o intrare in tunelurile de sub acest oras. Legendele urbane vorbesc  despre foarte multe tuneluri.Singurul tunel pe lista monumentelor istorice este Tunelul de refugiu  de la conacul Golescu Grant, construit in 1870.

Fosta Autobază "Şerban Vodă"

Fosta Autobază "Şerban Vodă" a găzduit tramvaie, inca din anii '20 când de aici plecau tramvaie electrice, cât si trase de cai. În anul 1964 linia de tramvai de pe Şerban Vodă este desfiintata si astfel hala devine autobază, unde sunt adăpostite autobuzele Leyland si IK4. În anul 1987, autobaza este desfiintata pe motiv ca "producea prea multă poluare". Astăzi hala este o ruină.

Tramvaiul nr. 10  Aleea Şerban Vodă

Chimopar / Intreprinderea Chimica Dudesti

In ultima vreme am dedicat timpul meu, explorarilor urbane industriale.Iata o noua platforma industriala abandonata in zona bulevardului Theodor Pallady nr. 50. Aici se afla fabrica de igrasaminte chimice Chimopar.Bucurestiul a avut mult de castigat dupa urma acestei fabrici in anul 1986, cand atunci se numea Fabrica de Pulbere a Armatei.

Palatul Adevarul

„Direcţiunea ziarului Adevĕrul vă roagă să bine voiţi a onora cu presenţa D. inaugurarea noului său local din strada Serindar n. 11, care se va face în ziua de Duminică 3 Maiu, orele 2 p.m. Bucuresci 1898”.

Asa incepea anuntul facut de directiunea ziarului Adevarul, cu ocazia deschiderii unui nou sediu, marele Palat al Presei si al Artei. Proiectat dupa modelul palatului "Figaro" din Paris de catre Stefan Ciocarlan.

„Azi, Adevĕrul posedă unul dintre cele mai vaste şi mai moderne stabilimente grafice şi localul său este un adevărat palat al Presei şi al Artei – care face admiraţia tuturor celor ce îl vizitează. Mai ales ziariştilor străini, par’că nici nu le vine să creadă că în mica şi îndepărtata Românie, Presa să fie atît de dezvoltată şi atît de bine organizată, atît de luxos instalată”, se precizează în broşura retrospectivă “25 de ani de acţiune. Adevĕrul (1888-1913)”.

Interesant e că pentru prima oară în istoria presei româneşti, un ziar îşi permitea luxul de a oferi fiecărui redactor un birou separat. În cel mai rău caz, erau câte doi ziarişti într-o încăpere. 

  Povestea are sfârşit trist. Veţi observa şi singuri asta, dacă vă poartă paşii pe fosta stradă Sărindar. Străduţa aceea, uşor în vale, dintre Cercul Militar Naţional şi Hotel Capitol, redenumită Constantin Mille, după numele celui care-a condus „Adevĕrul” o bună bucată de vreme.

O clădire care moare. În holul căreia, altădată tapetat de afişe colorate, şi-a făcut culcuş portarul. Pe geam, un afiş cu numerele de telefon ale poliţistului de proximitate. Deasupra uşii, o firmă: „Tipografia Luceafărul”. Căci da, aici a funcţionat în perioada comunistă tipografia cu pricina. Care s-a privatizat după ’90.

Viitorul imobilului din buricul Bucureştiului e însă, incert. 

PUBLICAŢII NUMEROASE
În 1934, în palatul „Adevĕrul” se tipăreau mai multe publicaţii printre care „Adevĕrul”, „Dimineaţa”, „Adevĕrul Literar şi Artistic”, „Realitatea Ilustrată”, „Dimineaţa copiilor”.

                          Mai jos puteti urmari o filmare facuta de mine in interiorul cladirii.

                     

Fabrica Vulcan S.A.

Langa soseaua Progresului se afla fosta Fabrica Vulcan S.A., fondata in 1909.Actual demolata in mare parte.In perioada comunista s-au fabricat primele autobuze romanesti, "Tudor Vladimirescu (TV), Autobuzul, Rocar".

Calea Grivitei

Pe Calea Grivitei se afla un sir de case abandonate, care cu greu au facut fata timpului, pline de mizerii si inconjurate de tigani.